Cine s-ar fi gândit că bowling-ul, la fel ca papirusul sau irigarea terenurilor agricole, îşi are rădăcinile în Egiptul antic, din 3200 î.e.n.? Dovada: arheologii au descoperit într-o piramidă bile şi popice asemănătoare celor folosite astăzi.
Jocul a fost preluat mai întâi de babilonieni şi apoi Julius Caesar l-a dus până în nordul Italiei.
Bowling-ul jucat în zilele noastre a fost menţionat în scris prima dată într-o carte de acum 800 de ani despre Londra.
Conform acesteia bowling-ul era jucat de către nobili pe teren neacoperit. Prima sală de bowling a fost construită în 1445 tot în Londra. După alte păreri bowling-ul modern a luat fiinţă în Germania prin anul 300 e.n. Nu era o distacţie, ci un proces de purificare a creştinilor acelei vremi. În versiune jucată de olandezi – unde cele nouă popice sunt aşezate în formă de diamant – scopul era ca doar piesa din mijloc să fie doborâtă.
În America bowling-ul a fost adus de către primii emigranţi olandezi. Aici, pe vremea interdicţiei jocurilor de noroc – ca să evite interzicerea jocului – s-a mai adaugat încă o piesă şi s-a schimbat aşezarea lor în formă de triunghi. Aşa este jocul şi în varianta actuală.
În 1901 ABC-ul a organizat în Chicago prima competiţie naţională, care a avut un succes enorm şi a adus faimă şi recunoaştere Congresului. În 1958 Eddie Elias împreună cu cei mai buni 17 jucători au format Asociaţia de bowling profesionist (PBA). Împreună cu televiziunea naţională a adus bowling-ul în casa fiecărui american.
Jocul a cunoscut o continuă transformare, îmbunătăţire şi cizelare. Cea mai importantă schimbare la nivel tehnologic a survenit în 1950 când sistemul de ridicare semiautomat şi manual al popicelor a fost înlocut cu unul automat. Prin aceasta a fost stărnit interesul oamenilor şi bowling-ul a devenit cel mai popular joc din America. În SUA numărul sălilor de bowling a crescut atunci de la 6500 la 10.000.
În Anglia, în 1960, a revenit jocul în varianta modernă, cu 10 popice. A făcut furori în toată ţara, sălile de bowling se construiau una după cealaltă. În cele mai bune vremuri erau 160 de centre de bowling, dar în scurt timp 2/3 din acestea au fost închise, afacerea cu bowling-ul fiind aproape de faliment, când la mijlocul anilor 80 o firmă specializată a realizat că sistemul de calculare a rezultatelor este prea complicat şi l-a automatizat. Jucătorul trebuia doar să-şi introducă numele în computer iar aparatul făcea toate calculele. Aceste automatizări au fost implementate în toate sălile de bowling, astfel jocul a cunoscut o a doua perioadă de glorie.
Prin anul 1990 erau deja peste 250 de centre de bowling. S-a dezvoltat piaţa, iar trendul actual este deschiderea de centre de divertisment uriaşe pentru a satisface dorinţele diversificate ale oamenilor. Astfel, pe lângă pistele de bowling, au apărut săli de cinema, restaurante, baruri de noapte transformând totul într-un punct de atracţie a clienţilor de orice vârstă.
Au apărut o serie de inovaţii, ca de exemplu pistele de bowling destinate copiilor şi începătorilor sau bowling-ul galactic care se joacă în întuneric, doar popicele fiind iluminate, complementar cu jocul de efecte sonore.
